Îngrozitor de satiric și nebunesc în ideea sa, Leagănul pisicii e un roman care te surprinde până la ultimele pagini. Aștepți să vezi o intenție a autorului, o frază care să lumineze „înscenarea” de care avem parte de la început până la sfârșit, însă autorul refuză să ne predea această cheie de lectură. Dar să vă explic.
Romanul e realist, deși distopic. Un scriitor decide să scrie o carte despre unul din creatorii bombei atomice – personaj fictiv pe nume Felix Hoenikker. Cum calea cea mai sigură e să apeleze la memoria copiilor cercetătorului, scriitorul nostru pornește la drum pentru a se întâlni cu fiecare dintre ei. De aici romanul o ia razna! Devine ironic, parodic, inteligent și cinic, nemilos cu multe dintre ideile noastre despre lumea în care trăim.
Unul dintre fiii cercetătorului are o funcție importantă într-un stat-insulă, un San Lorenzo fictiv, în care toată lumea crede într-o nouă religie, ce are la bază învățăturile lui Bokonon, religie majoritară în San Lorenzo, dar în același timp interzisă. Oricine e prins că citește poeme din cărțile lui Bokonon este condamnat la moarte. Absurdul situației devine omniprezent în acest stat fictiv. Însă memoriile despre Felix Hoenikker, ambițiile politice și militare ale fiilor săi, lumea americană a lui Vonnegut fac din acest volum o lectură-deliciu. Să vă mai spun că există și o substanță secretă, căutată de guvernele marilor state, numită Gheața-9? Să vă mai spun că această gheață transformă totul, într-o clipă, în obiecte înghețate bocnă? Inclusiv ființele vii, mobila, practic orice e atins de acest produs al minții celebrului și răposatului Felix Hoenikker.
Amestecați biografia unui cercetăror excentric, viața unor moștenitori, unul pitic, altul miliar într-un stat dicatorial, mai puneți câteva poeme din această ciudată religie inventată special pentru oamenii care nu cred în nimic, puneți Gheața-9 și rezultatul e un cocktail apocaliptic cum nu se putea mai nimerit. Mult umor și multă nebunie: vă garantez.